299 __ $aCea dintâi durere : [povestiri]
975 __ $a821.135.1 $a-93 $a-32 $a082.1
955 __ $a1
200 0_ $aCea dintâi durere $bCarte tipărită $e[povestiri] $fEmil Gârleanu
700 _0 $aGârleanu, Emil
010 __ $a9735870401
035 __ $aII -11695
035 __ $a821.135.1/G58
035 __ $a821.135.1/G58
675 __ $a821.135.1-93-32
675 __ $a821.135.1-32
675 __ $a082.1Bibliografie şcolară recomandată
686 __ $a821.135.1
608 __ $amonografie
606 0_ $apovestiri
101 0_ $arum
210 ## $aBucurești $cEditura Vizual $d1997
215 __ $a127p.
330 __ $aEmil Gârieanu (1878-1914), prozator, regizor, scenarist şi jurnalist, îşi face debutul în literatură în anul 1900. publi¬când în revista Arhiva din Iaşi schiţa „Dragul mamei” şi poezia „Iubitei”, sub pseudonimul Emilgar. Deşi debutează ca un reprezentant al curentului semănăto- rist, aşa cum o demonstrează schiţele şi povestirile în care au¬torul elogiază viaţa patriarhală a boierilor moldoveni (Bătrânii, 1905), în cel de-al doilea volum (Cea dintâi durere, 1907), Emil Gârieanu îmbrăţişează o viziune realistă în literatură, prin abordarea unor teme din viaţa celor umili. „În ampla structură a vitalului, dincolo şi mai adânc decât omul «mărunt» şi decât cel «elementar», Gârieanu găseşte o nouă formă a vieţii, sprijinind şi incluzând pe toate celelal¬te mai înaintate şi mai complexe, forma «umilă» a vitalităţii, expresia ei cea mai simplă şi cea mai generală. Povestitorul îi îmbrăţişează destinul cu pietate panteistă şi. veselindu-se sau vărsând o lacrimă pe seama ei, plânge şi râde de sine însuşi, de toţi oamenii laolaltă şi poate chiar de zei.” TUDOR VIANU